În acest articol voi prezenta contextul în care a apărut coaching-ul în viața mea, impactul și schimbările care au rezultat odată cu această nouă experiență.
În viață întâlnim provocări permanente ca rezultat al unor schimbări uneori spontane, iar alteori dinainte gândite, unele pozitive, iar altele negative, provocări pe care le privim ca pe niște obstacole și care ne împiedică să ajungem acolo unde ne dorim cu toții: să fim așa cum VREM să fim.
Obstacolele sunt trepte către succes atunci când sunt însoțite de o atitudine pozitivă, depinde doar de noi cum alegem să ne raportăm.
Aceste schimbări ne modifică cursul vieții și sunt ca un ceas deșteptător care ne pune în poziția de a ne confrunta cu o serie de întrebări:
-
Cine sunt eu?
-
Ce vreau?
-
Unde mă aflu în parcursul meu?
-
Care este scopul meu în viață?
La vârsta de 29 de ani mi-am întemeiat familia la care visam, devenind mama unei fetițe minunate și soția unui sportiv de performanță. Viața îmi oferise tot ce ceea îmi doream până la acea vreme. Cu toate că eram mulțumită și fericită pentru ceea ce clădisem până atunci, toată atenția și timpul meu erau îndreptate către cei dragi și rolurile pe care le aveam de îndeplinit, astfel încât cu timpul am conștientizat că ceva lipsește și că am nevoie să fac mai mult de atât.
După multe căutări și din dorința mea de creștere am avut privilegiul de a mă bucura de efectele coaching-ului în calitate de client, aducând un impact puternic și o creștere semnificativă în toată ariile vieții mele. Reflectând asupra parcursului meu din ultimul an, mă simt profund recunoscătoare, deoarece conștientizez schimbările și rezultatele benefice pe care le experimentez datorită acestui proces. A fost un an greu, cu multe provocări pe care le-am transformat din amenințări în oportunități, folosind unelte care m-au ajutat să cresc și să-mi depășesc limitele pentru a explora un nou potențial, dincolo de ce am crezut până atunci.
În viață lucrurile vin spre tine atunci când într-adevăr ai nevoie. Așa s-a întâmplat și în cazul meu când coaching-ul a apărut într-un moment în care viața mea se afla pe o linie ascendentă. Eu și familia mea ne aflam în pragul unei realizări, aceea de a trăi o perioada de timp în Coreea de Sud. Soțul meu fiind sportiv, primise oferta de a semna un contract pe o perioadă de doi ani în orașul Seul. În acel moment am simțit o stare de entuziasm și satisfacție pentru că urma să trăim într-o țară dezvoltată, considerată printre cele mai inovatoare din lume care excelează în toate domeniile și care urma să-mi deschidă noi orizonturi, asemenea vorbelor lui Picasso: ”Tot ceea ce iți poți imagina este real”. Fără să stăm prea mult pe gânduri am acceptat oferta, apoi soțul meu a plecat, urmând să merg și eu cu fiica mea. La scurt timp după plecarea lui am primit o veste tristă care m-a zguduit, aceea că mama mea se confrunta cu o problemă de sănătate, descoperise că are cancer. Îmi amintesc cu claritate acel moment în care printre pregătirile mele de plecare a venit mama mea la mine și mi-a dat această veste. Simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare, mă gândeam la soțul meu care era singur în capătul lumii, la fiica mea care plângea de dorul lui, dar în același timp aveam nevoie să rămân alături de mama, să o sprijin în procesul ei de vindecare.
Apoi a urmat o perioadă cu multe provocări, cu urcușuri și coborâșuri în care mă simțeam singură și nu-mi găseam direcția. Experiența mea în ceea ce privește coachingul m-a învățat că în astfel de momente este important să ne căutăm forța interioară, să fim prezenți și să le observăm, pentru că toți avem capacitatea de a extrage semnificație și valoare din evenimentele mai puțin plăcute, iar amintirile mai dureroase pot fi integrate și acceptate căutând aspectele pozitive. O experiență dureroasă, aparent negativă poate deschide o nouă perspectivă asupra vieții, la fel cum s-a întâmplat și în cazul meu când după un an de schimbări, provocări și experiențe, soțul meu a revenit alături de noi, mama mea este sănătoasă, iar eu am găsit acel ceva care să mă completeze.
De-a lungul călătoriei mele, focusul și atenția au fost orientate spre autocunoaștere și dezvoltare. Coachingul a apărut ca un efect de busolă, orientându-mă și oferindu-mi claritate despre care este misiunea mea și în ce direcție să mă îndrept. Curiozitatea de a explora acest domeniu s-a transformat într-un drum cu sens unic pe care îmi doresc să-l parcurg pentru atingerea și maximizarea potențialului meu.
Experimentând puterea coachingului, mi-am identificat valorile, am învățat cum să ies din zona de confort, luând lucrurile pas cu pas, acest lucru aducându-mi noi oportunități și satisfacții care m-au ajutat să mă dezvolt. Am învățat cum să mă raportez provocărilor cu zâmbet și optimism, mi-a deschis noi perspective și mi-a oferit curajul de a visa și de a transpune în acțiune tot ceea ce-mi doresc hrănindu-mi zona de încredere. Un alt beneficiu este faptul că am reușit să-mi identific noi obiective, iar unul dintre acestea este de a deveni eu însămi coach.
“Ceea ce un om poate să fie, trebuie să fie” spune Abraham Maslow, iar pentru mine piramida nevoilor este un punct de reper și de inspirație, un mod de a conștientiza nivelul la care mă aflu într-un anumit moment al vieții. Printre nevoile mele se număra nevoia de contribuție, creștere și de conexiune. Prin coaching am găsit răspunsuri la întrebările mele, dar cel mai valoros este la întrebarea: ”Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, iar răspunsul meu este: vreau să învăț, să dau mai departe, aducând plus valoare în viața oamenilor și acordând o atenție deosebită dezvoltării acestei abordări moderne de învățare numită “coaching”.
În calitate de coach, îmi doresc să parteneriez oamenii, să fiu sprijin în călătoria lor pentru a își clarifica obiectivele și pentru a și le atinge. Cred cu tărie că atunci când focusul în fața provocărilor este îndreptat spre ceea ce ne dorim și nu către ceea ce nu ne dorim ne susține să avem o gândire orientată spre soluție.
Articol scris de Cristina Buș
