De câte ori am auzit fiecare replici de genul: ”Ce om inteligent, dar nu reușește!”, ”Ce femeie extrordinară, dar nu are noroc!” sau ”Ce bărbat minunat, dar nu-i iese nimic!” Sau altele, precum: ”Timpul le rezolvă pe toate!” ori ”Va fi cumva… Niciodată nu a fost să nu fie cumva!” Sau mai tare de atât: ”Nu pot pentru că…”, ”Vreau din tot sufletul, dar nu pot, nu știu cum” sau ”Simt că o iau razna dacă mai continui așa, dar nu găsesc calea.”
Vorbe transpuse într-o opțiune colosală, aceea de a nu putea, de a nu știi cum, de a nu vedea drumul. Până la urmă și așa se poate trăi. De altfel, peste 80% din oameni trăiesc așa, așteptând să se întâmple ceva. Că poate, poate, ceva se va schimba. Sau că la un moment dat, atitudinea blocantă o să conteze la o desocotire a destinului.
Sunt câteva axiome simple care contrazic toate astea:
1. Timpul trece. Iar fără a începe, trece degeaba.
2. Pentru că stai așteptând, nimănui nu i s-a ridicat statuie. Nici măcar de către propria persoană.
3. A putea ceea ce vrei este doar o chestiune de opțiune și atitudine.
4. A putea se definește prin ceva mai mult decât simpla inteligență sau deșteptăciune.
Pe lângă toate astea, se mai adaugă un principiu de atitudine: Chiar nu contează de ce nu se poate! Esențial este să analizezi cum se poate! Când așezi acest principiu alături de inteligența proprie, desigur, zâmbind, se deschide o cale firească ființei umane, bărbat sau femeie și anume aceea a creației.
Spuneam cu ceva vreme în urmă că:
„Viața, dată nouă, este creație pentru a fi creată. Creată de fiecare, frumos, armonios, deplin, fericit. Pentru asta suntem singurii responsabili. Iar această responsabilitate a fiecăruia de a face ce alege i) cu sine, ii) cu propria viață și iii) cu ceilalți, este o forță colosală. De care nu putem omite sa fim conștienți. Ar însemna să ne ascundem după deget. Și să ajungem într-un derizoriu cel puțin hilar, dacă nu chiar penibil.”
Această putere o are fiecare, prin sine. A o folosi sau nu este doar o opțiune personală. Menirea omului este să creeze aici, în această viață. Ea nu este dată ca să treacă sau să stea în blocaj, ci este dată ca să fie trăită, generând pentru sine și pentru ceilalți în aceeași măsură.
Desigur, poți opta să nu creezi nimic. Nu e nici o problemă. Până la urmă fiecare este responsabil cât își permite să irosească din viața pe care o are și cât alege să folosească pentru a crea. Pentru unii poate fi chiar interesant să aștepte sau să rămână blocați. Cert este că niciodată nu se va întampla nimic din ceea ce vrei dacă nu alegi să poți, dacă nu alegi să începi. Timpul oricum trece.
De unde vine blocajul ? Din cel puțin două surse:
I) Inteligența șablon – cuprinsă în cantitate mare de cunoștințe, chiar impresionantă, însă doar stocată și prezentată, nefolosită combinativ. Uităm însă că omul, pe lângă inteligență, mai are și forța de a crea și de a simți.
II) Teama – autoindusă sau indusă de oameni, de dogme, de frica eternității.
De cele mai multe ori, oamenii doar inteligenți nu reușesc. De ce? Simplu. Pentru că nu se bucură și nu mulțumesc pentru ce au deja, dublat de faptul că nu îndrăznesc să adauge inteligenței lor funcția de creație și simțire. Funcția de a combina ceea ce ai, știi sau simți pentru a crea ceva nou. Și asta se întâmplă din neștiință sau din reținerea de a nu greși. Atunci,înseamnă că nu vor mai fi deștepți. Sau mai rău, teama de a nu greși este indusă de dogme sau de alți oameni. În fapt, nimic altceva decât cele mai eficiente mijloace de control din toată existența omenirii.
Rezultatul este unul foarte simplu. Omul se îndepărtează de la esența lui creativă. Trăiește, desigur, dar așteptând sau stând blocat. Este opțiunea fiecăruia, care se traduce până la urmă în a trăi cu adevărat sau a trăi așteptând. Ori în nepăsare.
Poate ar fi util să nu ne fie teamă să creăm, chiar dacă riscăm să greșim
Experimentez dintotdeauna a crea, indiferent de rezultat. Este atât de frumos să o dai în bară! Ești mult mai câștigat uneori, chiar decât atunci când îți iese. Pentru că ceea ce e important este acțiunea creației. Rezultatul se cuantifică, indiferent de caracterul său de reușită sau insucces, în experiență.
Așteaptă sau începe, alege să rămâi blocat sau încearcă chiar dacă greșești, până îți place ce obții. Optează să se întâmple ceva din exterior ca să-ți fie bine sau optează să-ți faci binele după cum simți. Sunt variante multiple. Tu știi care ți se potrivește. Am o singură rugăminte: tânguirile sunt interzise. Avem liber la ele doar când avem chef să ne distrăm sau să trăim luxuriant. Pentru că a te plânge este un lux.
Poate ar fi util să nu ne fie teamă să creăm, chiar dacă riscăm să greșim. Dar o facem și atunci șansele de a obține ceea ce vrem sunt de un infinit de ori mai mari decât așteptând. Nu este suficient să ai deșteptăciune din belșug. Este nevoie să o folosești creativ și simțind. Poți? Eu cred că da! Cum? Gândește-te, iar dacă nu ai un plan clar, experimentează. Până la urmă tot îți va ieși. Dacă nu, cel puțin, ai experimentat și ai ales să nu aștepți.
