Cu siguranță găsirea unei definiții pentru coaching care să satisfacă exigențele și așteptările tuturor este foarte greu de găsit.
Pentru a contura o descriere cât mai potrivită pentru coaching în accepțiunea proprie, trebuie să pornim de la premisa că noi toți suntem capabili să găsim răspunsurile de care avem nevoie la un moment dat. Coachingul ne ajută cu ajutorul unor tehnici, instrumente, metode învățate, dobândite și cu ajutorul experienței personale, să găsim răspunsurile cele mai bune de care avem nevoie.
De când putem vorbi de coaching ca și meserie?
Coachingul este modalitatea de a găsi răspunsurile pentru provocările din viața noastră și nu numai. Astfel, coachingul poate să devină chiar și un stil de viață. Deși coachingul ca și meserie are o istorie nu foarte îndelungată, datând de aproximativ 40 de ani, elemente de coaching au fost identificate în lucrări care datează de mai bine de 2000 de ani. Astfel, Socrate folosea elemente de coaching în așa numitele “tehnici socratice”, controversate în perioada respectivă.
Cu toate că această meserie are o istorie scurtă, ea a avut o expansiune extraordinară în ultimii ani. În 2007, International Coaching Federation (ICF) din Statele Unite însuma peste 13.000 membri, din care 3.200 atestați, cu peste zece Conferințe Internaționale susținute, comparativ cu cei 30 de membri pe care îi avea în 1995. În prezent, ICF reunește peste 45.000 membri, 26.000 dintre aceștia fiind atestați și prezenți în peste 116 țări.
În America există cea mai mare piață de coaching din lume. Mai bine de 70% din organizații sunt implicate într-o formă sau alta de coaching. La Federația Internatională de Coaching aderă în fiecare lună câteva sute de membri, de mai bine de 5 ani.
Un coach învață tot timpul, se dezvoltă, se perfecționează, aduce plus valoare, se inspiră
Meseria de coaching nu se dobândește prin participarea la un curs de coaching sau odată cu luarea examenului de absolvire sau cu acreditarea de către o Asociație de Coaching. Aceștia sunt doar primii pași în această meserie, sunt doar primele elemente absolut necesare practicării, dar nu și suficiente. Un coach învață tot timpul, se dezvoltă, se perfecționează, aduce plus valoare, se inspiră etc. La baza coachingului stau o serie de „trucuri” specifice acestei meserii.
Este de remarcat și faptul că peste 90% din coaching-ul practicat la ora actuală în lume este realizat prin telefon sau prin mijloace online. Coaching-ul nu are nevoie neapărat de pregătiri speciale ca și cadru și formă, de contracte stufoase, de rezervări la hoteluri și săli de conferințe dichisite. Programele de coaching se pot personaliza cu ușurință în funcție de nevoile clientului și de specificul intervenției dorite.
Ce este coaching-ul individual, de grup și de echipă?
Federația Internațională de Coaching – ICF – definește coaching-ul individual astfel: “parteneriat care accelerează ritmul de învățare al clientului, performanța și progresul acestuia pe plan personal și profesional” în timp ce European Coaching Institute – ECI – definește coaching-ul un: “proces care îl ajută pe client să renunțe la ceea ce este acum pentru a deveni ceea ce își dorește să devină”.
Astfel, un coach poate să fie simplu un “declanșator de succes”, un “stimulator de performanță“ sau un “accelerator de reușită”.
Dintre numeroasele definiții ale coaching-ului de echipă am remarcat-o pe cea a lui Thornton, din 2010 care-l descrie ca pe un proces de “coaching cu o echipă pentru atingerea unor obiective comune, acordând atenție atât perfomanței individuale cât și colaborării și perfomanței la nivel de echipă”.
Iar pentru coaching-ul de grup cea a lui Cockerham, 2011, procesul fiind definit ca unul “de grup, facilitat de un coach cu experiență și creat cu intenția de a maximiza energia combinată, experiența și înțelepciunea persoanelor individuale care au ales să participe, cu scopul de a atinge obiective organizaționale sau individuale”.
În accepțiunea mea, coachingul de echipă/grup este un proces complex prin care un coach sau un grup de coachi creează cadrul de manifestare în care echipa/grupul are ca scop atingerea obiectivelor colective/individuale, acordând atenție atât perfomanței individuale cât și perfomanței la nivel de echipă/grup. Coachingul de echipă și coachingul de grup se deosebesc prin specificul unor caracteristici la nivel de: acorduri, dezvoltare, relații între membrii, leader, conversație, misiune, viziune, valori, focalizare, mod de constituire și dizolvare.
Coachingul poate să devină chiar și un stil de viață
Ce presupune să fii coach?
Fiecare coach își construiește programul de intervenție ținând cont de: specificul intervenției solicitate de coachii implicați, de nivelul de dezvoltare profesională a coach-ului implicat în programul de intervenție.
Mai mult, un coach se află într-un proces de dezvoltare și creștere permanentă pentru a face față provocărilor noi din domeniu, pentru a se adapta și a crește la nivelul de competențe și cunoștințe la care dorește să ajungă. În acest sens, recomand fiecărui coach să aibă un coach propriu, un mentor cu care să lucreze în programele de coaching în care este implicat, să participe la programe de supervizare, peer-coaching, learning partners și alte instrumente care creează cadrul necesar unei dezvoltări și creșteri profesionale și personale continue.
Dincolo de un proces, coachingul este un stil sănătos de viață.
