Încurcăm cu o precizie extraordinară felul în care ne exprimăm și în care ne comportăm față de oameni cu roluri diferite în viața noastră. Acordăm timp prețios oamenilor și trăirilor mai puțin importante în detrimentul celor care contează. Cu un talent demn de invidiat. Împărtășim intimitatea cu oameni cu care nu ar trebui decât eventual să ne salutăm și evităm să fim deschiși cu cei dragi sau importanți nouă. Din nou la fel de talentați. Ne punem viața privată în cele mai expuse fluxuri informaționale, dar ne plângem că ceea ce ar trebui să fie notoriu despre noi, de exemplu profesionalul, nu este cunoscut.
Nu este nici o problemă. Putem rearanja totul în orice clipă. Depinde de fiecare dintre noi. Asta e frumusețea! Și orice se pierde înseamnă că a trebuit pierdut pentru a valoriza ceea ce contează cu adevărat. Nu momentul este important, ci rearanjarea în sine. Iar pentru asta trebuie să fim pregătiți. Nu avem cum să rearanjam până în clipa în care nu conștientizăm ce contează cu adevărat.
Viața, de altfel, este ca și condusul unei mașini. Nu contează de cât timp ai permisul de conducere, ci esențial este câți kilometri ai condus. Poți avea permisul de conducere de 20 de ani dacă ai condus doar 50.000 de km, sau poți avea permisul de 10 ani și deja să fi condus un milion de kilometri. La fel și cu viața. Nu vârsta este esențială, nu timpul scurs, ci conștientizarea și valorizarea experiențelor, sentimentelor și situatiilor trăite.
Așadar nu există nici un motiv de disperare. Pentru fiecare va veni momentul potrivit. Cu o singură condiție. Să nu trăiești în ignoranță, ci să-ți pese de propria viață, de rolul pe care îl ai în existența ta pentru tine și pentru cei din jurul tău. Fiecare după puterea lui. Momentul potrivit este atunci când conștientizezi să-ți pese de tine și de ceilalți.
Pot spune, după un număr considerabil de ” kilometri” în această viață că-mi permit un model de analiză. Habar nu am dacă e bun sau prost. Nici nu contează. Poate fi un model care să-ți arate cum poate fi propriul tău model. Sau poate fi atât de prost încât să te inspire să generezi unul bun. Al meu este format dintr-un punct central și câteva cercuri concentrice în jurul lui.
Punctul ești chiar tu, ca ființă generatoare. Poți genera atunci când conștientizezi că exiști pentru tine și pentru ceilalți. Nici mai mult, nici mai puțin. Până atunci, de obicei, generează alșii pentru tine.
Primul Cerc definește cercul tău primordial care ajunge deplin alături de partenerul/partenera ta de viață și copii.
Acest cerc primordial este primul cerc de manifestare existențială al ființei tale, în relație cu ceilalți, al personalității tale împărtășite. Ar fi util să-l clădești de așa natură încât sentimentul care-l umple să genereze armonie, împlinire, bine, liniște, fericire personală. Este oaza vieții tale. Și, în același timp, sursa ta de viață și de exprimare în toate celelalte cercuri.
Este o utopie, o mințire a propriului suflet, să crezi că poți funcționa deplin în celălalte cercuri dacă în cercul tău primordial nu ai ceea ce simți că-ți trebuie. La fel cum nu poți fi deplin în alte cercuri dacă te minți în propriul tău cerc primordial. Mai mult, orice lacună în acest cerc se poate răsfrânge asupra celorlalți. De aceea este esențial să-l construiești cu ceea ce simți că ți se potrivește.
Poate suna absurd, însă uneori, este mai benefic să nu fiți doi în acest cerc decât să fiți fără să simți asta. A sta în doi fără să simți este doar manifestarea unor temeri. Și frica niciodată nu generează ceva benefic. Poate fi frică de singurătate sau de a nu avea iubire, frica de dogme, frica de ceilalți sau chiar frica de propria persoană.
Nu este potrivit pentru o ființă care poartă pecetea universală să trăiască în primul cerc, în cercul primordial, din teamă. Frica nu poate genera în nici un fel armonie, împlinire, bine, liniște, fericire personală. Nu are cum. Pentru a ajunge la „deplin” clădește-ți cercul primordial pentru a genera ceea ce ai nevoie de la acesta. Și nu aduce teamă în interiorul lui. Chiar cu riscul singuratății. Până la urmă tot va răsări soarele când va fi momentul potrivit.
Al doilea Cerc este cercul părinților. Părinții au rolul lor bine definit în viața fiecăruia dintre noi. Mai mult decat atât, fiecare dintre noi va ajunge la un moment dat ( cu unele excepții, desigur) să fim în cercul 2 al copiilor noștri. Rolul părinților? Esențial! Investiție neconditionată pe termen nelimitat fără posibilitate de recuperare. Doar generatoare de sentiment. Sper să fie implinire! Este important ca părinții să conștientizeze când trec în cercul 2. Și să nu interfereze. Doar să sprijine. Necondiționat! Pentru că deciziile sunt apanajul cercului 1. Să avem grijă la asta! Atât din perspectiva părintelui, cât și al copilului.
Al treilea Cerc este acela al rudelor de suflet și al prietenilor de sânge. Nu toate rudele sunt la fel percepute în sufletele noastre. De aceea am folosit acest termen de rude de suflet. Pot fi frați, surori, verișori, mătuși. Însă importantă este apropierea sufletească. Iar prietenii de sânge, pentru cine îi are și de obicei nu sunt mulți, sunt acele persoane față de care simți, cu tărie, că sunt în sufletul tău fără rezerve. Acest cerc este unul dinamic. Unii intră, alții ies. Însă genează ceea ce se numește viață personală alături de viața privată din primele două cercuri. Aici ceri sau dai sfaturi, sprijin, aici împărtășești, aici te simți tu fără perdea și atitudini controlate. Aici ești acceptat așa cum ești, cu bune și cu rele, fără reproșuri, eventual cu recomandări din suflet!
Al patrulea cerc este cel al rudelor, prietenilor, amicilor, cunoștințelor mai apropiate. Aici te simți bine, te simți confortbil, socializezi, îți prezinți latura socială de esență.
Al cincelea Cerc este cel al cunoștintelor, personale, profesionale, sociale, în care te exprimi ca ființă umană în diverse medii de referință. Aici intervine latura ta socială extinsă, bazată pe relații cu oameni pe care-i cunoști mai mult sau mai puțin, dar cu care ai interacționat în mod direct și nemijlocit cel puțin o dată.
Al șaselea Cerc este cel social general, în care te exprimi și lași urmele propriei tale existențe asupra celorlalți, fără să-i cunoști, fiecare după puterea pe care o are, mai mică sau mai mare. Unii dintre noi pot mult, alții mai puțin, alții aproape deloc. Aici influența se traduce în puterea de a crea sau de a genera. Bine sau mai puțin bine.
Desenând această paradigmă, fiecare poate să înțeleagă ce este privat, ce este personal, ce este social sau public. Aceste cercuri nu sunt fixe. Ele se apropie sau se departează. Cred însă că nu este bine ca ele să se întrepătrundă. Alege componența fiecărui cerc în funcție de rolul său. Nu te sfii să modifici, dacă ceva nu este bine pentru tine. Și nu lăsa interferențele să afecteze cercurile diferite.
Cred de asemenea, cu tărie că un om este deplin atunci când cercul 1 este definit confom destinației sale. De a fi oaza vieții. În care nu există teamă sau frustrare. Și nu uita: în cercul 1 este importantă propria ta ființă. Dacă cercul tau 1 este similar în functie cu cercul 1 al partenerului/ partenerei tale atunci asta se definește prin fericire în cuplu. Daca nu, poartă numele de compromis și neîmplinire.
Rolul cercului 2 este de sprijin necondiționat, indiferent de finalitate! Important este doar sentimentul și manifestarea lui directă, nu doar subînțeleasă. Suntem copii și poate și părinți în același timp. Să conștientizăm și să deschidem totul prin sentiment.
Restul cercurilor vin de la sine și au avantajul că sunt dinamice ca și componență, mult mai dinamice decât cercul 1. Doar cercul 2 este fix și este bine să fie așa.
Ne-am jucat puțin cu cercurile. Fiecare este liber să definească cum dorește câmpurile de manifestare în care trăiește. Toate la timpul lor.
După atâția „kilometri” fac doar o precizare. Nu are nici un rost să perseverezi în ceva ce te face nefericit. Împrietenește-te cu teama și creează ce ți se potrivește. Când? Când vei considera potrivit. Când vei alege să conștientizezi că trăiești și pentru tine și împreună cu ceilalți. Nici mai mult, nici mai puțin.
